Icoana Maicii Domnului Însulițata

Icoana Maicii Domnului Însulițata

Dreptul Simeon i-a zis Născătoarei de Dumnezeu: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35).

Icoana Maicii Domnului Însulițata

Istorie Schitul Lacu

Potrivit unei tradiții, întemeierea Schitului Lacu este fixată în secolul al X-lea. Alții susțin că ar fi existat aici o așezare monahală încă din secolul al VIII-lea. Iar această perioadă o leagă de Icoana Maicii Domnului «Antifonitria Lacului» – datată în secolul al VIII-lea -, care se află la Mânăstirea Sfântului Pavel și care, susțin ei, ar fi fost luată din această așezare monahală, ce exista aici pe valea Lacului.
În prima jumătate a secolului al XIV-lea regiunea a fost cedată de către Comunitatea de la Protaton monahilor sârbi, care au împrumutat bani de la Mănăstirea Vatoped pentru a-și construi aici chiliile lor. Mai târziu, însă, neputând înapoia suma împrumutată, sârbii au cedat această regiune Mănăstirii Vatoped. Aceasta, la rândul ei, luând în considerare dezavantajele provenite din depărtarea Schitului față de ea, a oferit-o Mănăstirii Sfântului Pavel, primind în schimb metocul Provlaka.

Prezența monahală

Prezența sârbilor este atestată de următoarea inscripție în limba slavonă: „Pomenește, Doamne, pe ctitorul Ioan ­ieromonahul și părinții lui, 1606”, care se află la Chilia Sfântului Nicolae, considerată cea mai veche chilie din schit. Deja pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, schitul era locuit de monahi moldoveni. Schitul s-a pustiit pentru câtăva vreme și a fost restaurat de către monahul moldovean Daniil (1760). De atunci Schitul Lacu este locuit de monahi români. Chiliile sunt răspândite pe cei doi versanți ai văii, care este plină de vegetație.

Istoricul Bisericii Schitului

Κiriakonul (biserica mare) Schitului, cu hramul Sfântul Dimitrie, care se află în adâncul văii, pe versantul de nord, a fost zidit în 1899 în stilul athonit, pe locul unei alte biserici de lemn, închinată aceluiași Sfânt. Pronaosul a fost adăugat în 1903. Înfățișarea interioară a bisericii seamănă foarte bine cu cea a Mănăstirii Sfântului Pavel, de care depinde schitul. Pro–naosul nu este despărțit de naos printr-un perete despărțitor, ci prin două proschinitare, cel al Mântuitorului și cel al Maicii Domnului. Catapeteasma este făcută din marmură albă și gri, la fel ca cea a Mănăstirii Sfântului Pavel.

Bucură-te de produsele din pangarul Chiliei Buna-Vestire, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos.